Ruta I în Rotrip!
Tuesday, November 24th, 2009După un start cu multe peripeţii – un abandon forţat al unui voluntar şi ceasul buclucaş al Erasmus-ului nostru – am pornit la drum cu bine. Am trecut peste nervii şi stresul de început şi am reuşit nu doar să ne jucăm de-a echipa, ci să construim de-a dreptul echipa. Primul oraş vizat: Sibiu. Treziţi cu noaptea în cap, am reuşit să ne dezmeticim la o cafea în Piaţa Mică. Nea’ Popică e cu noi. Cine este Nea’ Popică? Ne pare rău dacă pare a fi un detaliu ce nu merită menţionat, dar Nea’ Popică este şoferul nostru desemnat(de noi şi de facultate, că de’, asta îi e meseria) pentru toate cele trei rutele. El este omul care ne cunoaşte cel mai bine pe noi, voluntarii, cu bune, cu rele, probleme şi armonii interne. Şi pentru că suntem copii atât de buni, merităm să ne relaxăm un pic la Râul Sadului, la cabana preageneroasei noastre voluntară, Mădălina. Bântuiţi de frigul de afară(de grătar am stat, nu degeaba), ne-am adunat cu toţii la gura sobei din poveşti (era, de fapt, un şemineu pe cât se poate de modern, iar eu dramatizez de amorul artei) şi am început să teambuilding-uim. Nu a fost o seară doar pentru distracţia noastră atât de mult pe cât a fost o seară de pregatire pentru întalnirea cu voi, elevii. Avem şi noi boboci şi trebuie să îi pregătim pentru întrevederea cu “The Big Bad Wolves”. Am fost şi noi elevi la viaţa noastră, ştim cum gândiţi! (Mu ha ha ha!)
Din nou, ne-am trezit cu noaptea în cap. 5:30 AM. Oamenii nu sunt atât de fericiţi cu ora, dar sunt entuziaşti să meargă la sesiunile de informare. Nu, nu, nu! Staţi! Înainte să devină entuziaşti au avut parte de o trezire forţată cu muzică tare si raiduri prin camere. Am decis să las metoda cratiţei pentru mâine dimineaţă. Apoi au fost entuziaşti.
Postarea asta devine tot mai lungă, şi credeţi-mă că nu e doar din nevoia mea de a scrie. Abia a trecut o zi şi avem foarte multe de povestit. Iar acum, experienţa sesiunilor de informare în Sibiu – ce era mai important, de altfel. Vânez voluntari prin casă în ideea în care smulg nişte impresii de la ei. Majoritatea dorm la ora asta. Îl prind pe Dragoş. Citez din Dragoş :
“Nu am chef acum, serios! E prea târziu şi nu am apă…(caldă, de spălat, suntem prea mulţi şi facem abuz)”
Citez din Raluca:
“Hai no, nu putem să lăsam scris aşa!”
Dragoş, ruşinos si obosit după ce a avut de a face cu 3 clase în Sibiu, se îndepartează de mine şi de laptop. Îmi zice, totuşi că i-a plăcut de voi şi că a fost o experienţă “foarte tare” şi că abia aşteaptă/aşteptaţi să vă vedeţi la Arcalia.
Chiar dacă unele clase au fost turbulente, iar altele liniştite, informaţia a ajuns la voi. Noi ne-am făcut treaba, voi aţi pus întrebări, noi v-am răspuns, voi ne-aţi mulţumit, iar noi, din nou, vă mulţumim Gheorghe Lazăr şi Andrei Şaguna că ne-aţi primit!
Seara aceasta dormim în Petroşani, oraşul numărul doi pe ruta Rotrip, “Înţelege Europa”.
To be continued…
P.S: Când vom reuşi să trecem peste problemele tehnice, upload-am şi filmuleţe!
